PĂDURÁR, pădurari, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei păduri. – Pădure + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pădurár m. (d. pădure). Păzitor de pădure.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pădurár s. m., pl. păduráriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pădurar m. păzitor de pădure.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PĂDURÁR, pădurari, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei păduri. – Pădure + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)