Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele putregai:

PUTREGÁI, putregaiuri, s. n. 1. Lemn sau plantă putredă; p. ext. masă de materie vegetală descompusă; putreziciune, putrejune. ♦ Fig. Epitet depreciativ dat unui om bătrân și neputincios. 2. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci. 3. Fig. Ceea ce este rău și vătămător societății. ♦ Lepădătură. – Probabil contaminare între putred și mucegai.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



putregáĭ n., pl. ĭurĭ (d. putred, ca mucegaĭ, ucigaș d. muced, ucid. Cp. și cu sard. 1, putrigare, a putrezi, îld. *putricare. D. rom. vine ung. putregály). Lemn putrezit: în scorbură era numaĭ putregaĭ. Fig. Iron. Om uzat orĭ fără valoare: putregaĭurile orașuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

putregái (pu-tre-) s. n., pl. putregáiuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PUTREGÁI, putregaiuri, s. n. 1. Lemn sau plantă putredă; p. ext. masă de materie vegetală descompusă; putreziciune, putrejune. ♦ Fig. Epitet depreciativ dat unui om bătrân și neputincios. 2. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci. 3. Fig. Ceea ce este rău și vătămător societății. ♦ Lepădătură. – Probabil contaminare între putred și mucegai.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PUTREGĂÍ, putregăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A putrezi. – Din putregai.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

putregăí (rar) (pu-tre-) vb., ind. prez. 3 sg. putregăiéște, imperf. 3 sg. putregăiá; conj. prez. 3 să putregăiáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PUTREGĂÍ, putregăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A putrezi. – Din putregai.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)