PUTINÍCĂ, putinele, s. f. Diminutiv al lui putină. [Pl. si: putinici] – Putină + suf. -ică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
putinícă f., pl. ele. Putină mică. – Și putioară, pl. e.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!putinícă s. f., g.-d. art. putinélei; pl. putinéle, art. putineleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PUTINÍCĂ, putinele, s. f. Diminutiv al lui putină. [Pl. și: putinici] – Putină + suf. -ică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PUTINÍCĂ, putinele, s. f. Diminutiv al lui putină. [Pl. si: putinici] – Putină + suf. -ică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a putinícă f., pl. ele. Putină mică. – Și putioară, pl. e.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!putinícă s. f., g.-d. art. putinélei; pl. putinéle, art. putineleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
PUTINÍCĂ, putinele, s. f. Diminutiv al lui putină. [Pl. și: putinici] – Putină + suf. -ică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
puținică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul puținel
puținica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul puținel
