Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele pută:

pútă s.f. (înv.) izvor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme



PÚȚĂ, púțe, s. f. (Vulgar) 1. (În limbajul copiilor) Penis. 2. Mucos, țângău. (macedorom. și meglenorom. puță, istrorom. puțę; < produs expresiv, aparținător fam. piț-, care indică un obiect de dimensiuni reduse (cf. pipiric, pițigoi, pitic, puțin) și care, după toate probabilitățile, pare să descindă din lat. cf. praepūtium (= prepuț), sălăpūtium (= mormoloc, copil mic), care indică existența unui *pūtium (= mic), cf. de asemenea putus și pittinus, pissinus; lat. *pūtium a fost deja postulat de către P. Papahagi; celelalte explicații nu sunt suficiente: a. din cr. puca < it. pulcella, b. din pol., ceh. pica (= vulvă), c. dintr-un lat. *pupucea, d. dintr-un lat. *pubucea < pubes, e. dintr-un lat. *putea < putus, f. din lat. potta (= labie, buză) g. preindoeurop.)
Sursa: Dicționarul etimologic român

púță (-țe), s. f.1. Penis, cuvînt din limbajul copiilor. – 2. Puști, mucos. – Mr., megl. puță, istr. puțę. Creație expresivă, aparține familiei piț-, care indică un obiect mic (cf. pipiric, pițigoi, pitic, puțin). Cel mai probabil este că această creație trimite la lat. cf. praepūtium „prepuț”, sălăpūtium „mormoloc”, care indică existența unui *pūtium „mic”; cf. și putus și pittinus, pisinnus (=mentula, la Marcial). Lat. *pūtium a fost propus și de P. Papahagi, Analele Acad. Rom., XXIX, 246; Tiktin; REW 6881; Rosetti, I, 171. Celelalte explicații nu sînt suficiente: din cr. pucait. pulcella (Miklosich, Fremdw., 121); din pol., ceh. pica „vulvă” (Cihac, II, 301); de la un lat. *pupucea (Crețu 360); de la un lat. *pubuceapubes (Meyer, Neugr. St., II, 12; Pascu, I, 147); de la un lat. *puteaputus (Pușcariu, Jb., XI, 40; Pușcariu 1416); din lat. potta „buză” (Jud, Bull. Dialectol. Rom., III, 12); anterior indoeurop. (Lahovary 340). Der. puțișoare, s. f. pl. (paste); puțoi, s. m. (tînăr, flăcău; vas de sticlă de formă caracteristică, din care se poate bea țuică); cu var. mult mai răspîndită, țoi, s. m., abreviată fără îndoială din motive de decență. Cf. puțin.
Sursa: Dicționarul etimologic român

puță, puțe s. f. 1. penis de copil. 2. vulvă de copil. 3. v. puțache.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

Forme flexionare:

pută - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul puți

pută - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul puți