Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele pustii:

PUSTIÍ, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



pustií (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustiésc, imperf. 3 sg. pustiá; conj. prez. 3 pustiáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pustiì v. a face pustiu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PUSTIÍ, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

puștii - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, articulat - pentru cuvantul pușcă

puștii - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, articulat - pentru cuvantul puști

pustii - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul pustiu

pustii - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul pustiu

pustii - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul pustiu

pustii - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul pustiu

pustii - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul pustiu

pustii - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul pustie

pustii - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul pustie

pustii - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul pustie