PURICĂRÍE, puricării, s. f. (Rar) Mulțime mare de purici. [Var.: purecăríe s. f.] – Purice + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a puricăríe f. (d. purice). Mare mulțime de puricĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
puricăríe (rar) s. f., art. puricăría, g.-d. puricăríi, art. puricăríeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PURICĂRÍE s. f. (Rar) Mulțime mare de purici. [Var.: purecărie s. f.] – Purice + suf. -arie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)