PUPILÁR1, -Ă, pupilari, -e, adj. Care aparține pupilei, care se referă la pupilă, de pupilă. – Din fr. pupillaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PUPILÁR2, -Ă, pupilari, -e, adj. (Livr.) Care aparține pupilului, privitor la pupil. – Din fr. pupillaire, lat. pupillaris.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
PUPILÁR, -Ă adj. Referitor la pupilă; al pupilei, de pupilă. [< fr. pupillaire].
Sursa: Dicționar de neologisme
PUPILÁR1, -Ă adj. referitor la pupilă. (< fr. pupillaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
PUPILÁR2, -Ă adj. referitor la pupil. (< fr. pupillaire, lat. pupillaris)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
pupilár adj. m., pl. pupilári; f. pupiláră, pl. pupiláreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PUPILÁR1, -Ă, pupilari, -e, adj. Care aparține pupilei, care se referă la pupilă, de pupilă. – Din fr. pupillaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
PUPILÁR2, -Ă, pupilari, -e, adj. (Livr.) Care aparține pupilului, privitor la pupil. – Din fr. pupillaire, lat. pupillaris.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)