pupezeá, pupezéle, s.f. (reg.) 1. pupăză mică, pupejoară. 2. plantă erbacee din familia leguminoaselor; orăstică.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
!pupezeá/pupezícă s. f., art. pupezeáua/pupezíca, g.-d. art. pupezélei; pl. pupezéle, art. pupezéleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PUPEZEÁ, -ÍCĂ, pupezele, s. f. 1. Diminutiv al lui pupăză. 2. (Mai ales la pl.) Plantă erbacee perenă din familia leguminoaselor, cu flori la început purpurii și apoi albastre, așezate în raceme (Lathyrus vernus). – Din pupăză.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 