PUNÍBIL, -Ă, punibili, -e, adj. (Jur.) Pasibil de pedeapsă. – Din it. punibile.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PUNÍBIL, -Ă adj. (jur.) pasibil de pedeapsă; punisabil. (< it. punibile)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*puníbil, -ă adj. (d. lat. punire, a pedepsi, care vine d. poena, pedeapsă. V. penibil, penal, parapon). Care poate fi pedepsit de lege: fapt punibil.
Sursa: Dicționaru limbii românești
puníbil adj. m., pl. puníbili; f. puníbilă, pl. puníbileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PUNÍBIL, -Ă, punibili, -e, adj. (Jur.) Pasibil de pedeapsă. – Din it. punibile.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)