PUNGULÍȚĂ, pungulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui pungă; punguță. 2. Plantă erbacee de culoare verde-deschis, cu miros neplăcut, cu flori mici, albe, dispuse în inflorescență (Thlaspi arvense). – Pungă + suf. -uliță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
pungulíță f., pl. e (d. pungă). Pungă mică. O plantă erbacee cruciferă de un verde închis și cu miros neplăcut (thlaspi arvense).
Sursa: Dicționaru limbii românești
pungulíță s. f., g.-d. art. pungulíței; pl. pungulíțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PUNGULÍȚĂ, pungulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui pungă; punguță. 2. Plantă erbacee de culoare verde-deschis, cu miros neplăcut, cu flori mici, albe, dispuse în inflorescență (Thlaspi arvense). – Pungă + suf. -uliță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)