PUNCTIȘÓR, punctișoare, s. n. Diminutiv al lui punct; punctuleț. – Punct + suf. -ișor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a punctișór n., pl. oare (dim. d. punct). Punct mic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
punctișór (punc-ti-) s. n., pl. punctișoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PUNCTIȘÓR, punctișoare, s. n. Diminutiv al lui punct; punctuleț. – Punct + suf. -ișor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)