puít1 s.n. (reg.) 1. operație agricolă de rupere a puilor plantelor crescuți din rădăcini. 2. împreunare a animalelor pentru a face pui, pentru a se înmulți; împerechere.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
puít2, puítă, adj. (reg.; despre cai) care are o pată albă pe crupă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
puit n. operațiune agricolă; ruperea puilor rădăcinei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
puíț, puíți, s.m. (reg.) 1. pui de pasăre mic. 2. pui de găină mic, puișor, puiuț. 3. ou sau larvă de albină; cățel; puiet. 4. arpagic, orceag. 5. (la pl.) bomboane.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
Forme flexionare:
puit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul pui
