PUERÍL, -Ă, puerili, -e, adj. Caracteristic copilului sau copilăriei, de copil; copilăresc, copilăros; p. ext. naiv; neserios. [Pr.: pu-e-] – Din fr. puéril.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PUERÍL, -Ă adj. De copil; copilăresc, copilăros; (p. ext.) naiv; neserios, [Cf. fr. puéril, lat. puerilis].
Sursa: Dicționar de neologisme
PUERÍL, -Ă adj. de copil; copilăresc, copilăros; (p. ext.) naiv; neserios. (< fr. puéril)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*pueríl, -ă adj. (lat. puerilis, d. puer, băĭat). Copilăresc: etatea puerilă. Fig. Ca de copil, neserios: argumente puerile. Adv. Ca copiiĭ: a argumenta pueril.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pueríl (pu-e-) adj. m., pl. pueríli; f. puerílă, pl. pueríleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pueril a. copilăros: motive puerile.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PUERÍL, -Ă, puerili, -e, adj. Caracteristic copilului sau copilăriei, de copil; copilăresc, copilăros;p. ext. naiv; neserios. [Pr.: pu-e-] – Din fr. puéril.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)