Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele publică:

PUBLICÁ, públic, vb. I. Tranz. A face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afișare etc.; a face să apară, a tipări cărți, articole, informații etc. – Din lat. publicare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PUBLICÁ vb. I. tr. A tipări (o carte, un articol etc.). a face să apară; a difuza. [P.i. públic. / < lat. publicare, cf. it. pubblicare].
Sursa: Dicționar de neologisme

PUBLICÁ vb. tr. a tipări, a face să apară (o carte, un articol etc.). ◊ a edita. (< lat. publicare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

publicá (a ~) (pu-bli-) vb., ind. prez. 3 públică
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

publicà v. 1. a face public și notoriu; 2. a spune în public, a divulga; 3. a tipări și pune în vânzare: a publica o carte, un ziar.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PUBLICÁ, públic, vb. I. Tranz. A face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afișare etc.; a face să apară, a tipări cărți, articole, informații etc. – Din lat. publicare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

públică f., pl. ĭ (pol. publika, politică, d. lat. res publica, lucru public, stat). Cant. Republică.
Sursa: Dicționaru limbii românești

Forme flexionare:

publica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul public

publică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul public