PUȚÁR, puțari, s. m. 1. (Pop.) Fântânar. 2. Muncitor la sondele de petrol; cel care sapă puțuri de petrol. – Puț + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a puțár m. (lat. putearius, sp. pocero, pg. poceiro). Vest. Fîntînar, lucrător de puțurĭ. Proprietar de puțurĭ de petrol.
Sursa: Dicționaru limbii românești
puțár (pop.) s. m., pl. puțáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită puțar m. 1. cel ce face puțuri, le curăță, și le sleește; 2. cel ce sapă puțuri de păcură. [Lat. PUTEARIUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PUȚÁR, puțari, s. m. 1. (Pop.) Fântânar. 2. Muncitor la sondele de petrol; persoană care sapă puțuri de petrol. – Puț + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)