PSIHOPATÍE, psihopatii, s. f. Boală psihică; spec. stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter. – Din fr. psychopathie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
PSIHOPATÍE s.f. (Med.) Termen generic pentru bolile mintale; stare morbidă caracterizată prin reacții neadecvate la mediu, prin ciudățenii în comportare etc. [Gen. -iei. / < fr. psychopathie, cf. gr. psyche – suflet, pathos – boală].
Sursa: Dicționar de neologisme
PSIHOPATÍE s. f. 1. denumire generică pentru bolile psihice. 2. stare morbidă prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter. (< fr. psychopathie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
psihopatíe s. f., art. psihopatía, g.-d. art. psihopatíei; pl. psihopatíi, art. psihopatíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PSIHOPATÍE, psihopatii, s. f. Boală psihică; spec. stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter. – Din fr. psychopathie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 