PSIHOGENÉZĂ s. f. Studiul nașterii și al dezvoltării funcțiilor psihice la om. ♦ Procesul apariției unei boli din cauze psihice. – Din fr. psychogenèse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
PSIHOGENÉZĂ s.f. Parte a psihologiei care studiază nașterea și dezvoltarea vieții psihice a omului. [< fr. psychogenèse, cf. gr. psyche – suflet, genesis – generație].
Sursa: Dicționar de neologisme
PSIHOGENÉZĂ s. f. 1. studiu al apariției și dezvoltării vieții psihice. 2. procesul apariției unei boli din cauze psihice. (< fr. psychogenèse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
psihogenéză s. f., g.-d. art. psihogenézeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PSIHOGENÉZĂ s. f. Studiul nașterii și al dezvoltării funcțiilor psihice la om. ♦ Procesul apariției unei boli din cauze psihice. – Din fr. psychogenèse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 