PRÂNZ, prânzuri, s. n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ◊ (Pop.) Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau țăranii în cursul dimineții, vara, când muncesc la câmp; timpul zilei când se ia această masă. Prânzul (cel) mare = a doua masă pe care o iau țăranii, masa de la amiază; timpul zilei când se ia această masă. ◊ Loc. adv. Înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază. – Lat. prandium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a prânz s. n., pl. prấnzuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
prânz n. 1. mâncare de amiazi (sau către seară): a da un prânz mare; 2. timpul când se prânzește la amiazi; după prânz. [Lat. PRANDIUM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRÂNZ, prânzuri, s. n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ◊ (Pop.) Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau țăranii în cursul dimineții, vara, când muncesc la câmp; timpul zilei când se ia această masă. Prânzul (cel) mare = a doua masă pe care o iau țăranii, masa de la amiază; timpul zilei când se ia această masă. ◊ Loc. adv. înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază. – Lat. prandium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)