Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele prund:

PRUND, prunduri, s. n. 1. Pietriș mărunt amestecat cu nisip, care se găsește pe fundul și pe malul apelor sau, în straturi, în scoarța pământului. ♦ Albie, fund de apă (cu pietriș). ♦ Pietriș mărunt care se așterne pe drumuri sau pe șosele; prundiș. 2. Mal, țărm, teren acoperit cu pietriș; prundiș; teren format din pietriș. 3. Insulă mică, fără vegetație, formată din aluviuni, pe cursul unui râu. – Din sl. prondŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



prund (prúnduri), s. n.1. Pietriș, prundiș. – 2. Albie cu prund. – 3. Mal, țărm prundos, matcă de rîu subalpin. Sl. prądŭ „dună, banc de nisip” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 297; Byhan 328; Conev 40); cf. sb., cr. prud „dună”, pol. prąd „curent”, rus. prud „heleșteu”. – Der. prundar, s. m. (alcion, Alcedo aquaticus); prundărel, s. m. (alcion); prundaș, s. m. (pasăre, Calidris arenaria); prundi, vb. (a acoperi cu pietriș); prundiș, s. n. (pietriș mărunt); prundos, adj. (pietros); prundui, vb. (a acoperi cu prund, a pietrui).
Sursa: Dicționarul etimologic român

prund n., pl. urĭ (vsl. prondŭ, rîdicătură [!] de pămînt; sîrb. prud, banc de nisip orĭ de petriș [!]; rus. prud, ĭaz; ung. porond, porong, petriș. V. grund și scruntar). Grind. Petrișu de pe malu rîurilor. – În Olt. prunt, insulă, scruntar.
Sursa: Dicționaru limbii românești

prund, -uri, s.n. – Pietriș, prundiș: „Colo-n jos pe prundurele / Ard două lumânărele” (Calendar 1980: t. 7). – Din sl. pradŭ „banc de nisip„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

prund s. n., pl. prúnduri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prund n. depozit de nisip și pietriș pe malul apelor: izvorul care tremură pe prund EM. [Slav. PRÕDŬ, ridicătură de pământ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRUND, prunduri, s. n. 1. Pietriș mărunt amestecat cu nisip, care se găsește pe fundul și pe malul apelor sau, în strate, în scoarța pământului. ♦ Albie, fund de apă (cu pietriș). ♦ Pietriș mărunt care se așterne pe drumuri sau pe șosele; prundiș. 2. Mal, țărm, teren acoperit cu pietriș; prundiș; teren format din pietriș. 3. Insulă mică, fără vegetație, formată din aluviuni, pe cursul unui râu. – Din sl. prondŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)