PRUNCÍE s. f. (Înv. și pop.) Copilărie. – Prunc + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
pruncíe f. (d. prunc). Etatea prunculuĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pruncíe (înv., pop.) s. f., art. pruncía, g.-d. pruncíi, art. pruncíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pruncie f. prima vârstă a omului, înaintea copilăriei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRUNCÍE s. f. (Înv. și pop.) Copilărie. – Prunc + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 