PROZELÍT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PROZELÍT, -Ă s.m. și f. Cel convertit de curând la o religie, la o doctrină etc.; adept nou și înflăcărat. [< fr. prosélyte, cf. lat. proselytus, gr. proselytos].
Sursa: Dicționar de neologisme
PROZELÍT, -Ă s. m. f. cel convertit de curând la o credință, la o ideologie, doctrină etc. (< fr. prosélyte, lat. proselytus, gr. proselytos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*prozelít, V. proselit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
prozelít s. m., pl. prozelíțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită prozelit m. 1. cel de curând convertit; 2. fig. partizan nou al opiniunilor unui partid.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PROZELÍT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Păgân convertit la iudaism; p. ext. persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)