PRÓXIM, -Ă, proximi, -e, adj. (Livr.) Cel mai apropiat (în timp sau în spațiu). ◊ (Log.; în sintagma) Gen proxim = primul termen relevant al unei definiții, cel mai apropiat ca sens de noțiunea de definit. – Din lat. proximus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PRÓXIM, -Ă adj. Cel mai apropiat, foarte apropiat (în timp și în spațiu). ♦ Gen proxim = primul termen al unei definiții, care se referă la noțiunea în sfera căreia intră obiectul definit. [< lat. proximus].
Sursa: Dicționar de neologisme
PRÓXIM, -Ă adj. cel mai apropiat (în timp și spațiu). ♦ gen ~ = primul termen al unei definiții, care se referă la noțiunea în sfera căreia intră obiectul definit. (< lat. proximus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
próxim adj. m., pl. próximi; f. próximă, pl. próximeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PROXÍM, -Ă, proximi, -e, adj. Cel mai apropiat (în timp sau în spațiu). ◊ (Log.; în sintagma) Gen proxim = primul termen relevant al unei definiții, cel mai apropiat ca sens de noțiunea de definit. – Din lat. proximus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)