PROTOCLORURÁT, -Ă, protoclorurați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protoclorură; în stare de protoclorură. – Din fr. protocloruré.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *protoclorurát, -ă adj. (d. protoclorură). Chim. Care e în stare de protoclorură.
Sursa: Dicționaru limbii românești
PROTOCLORURÁT, -Ă, protoclorurați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protoclorură; în stare de protoclorură. – Din fr. protocloruré.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)