PROSPECȚIÚNE, prospecțiuni, s. f. Ansamblul cercetărilor efectuate (pe teren și în laborator) pentru a descoperi și a localiza zăcămintele de minerale utile dintr-o regiune. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prospection.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PROSPECȚIÚNE s.f. Ansamblul cercetărilor efectuate prin prospectare; prospectare. [Var. prospecție s.f. / cf. fr. prospection].
Sursa: Dicționar de neologisme
PROSPECȚIÚNE s. f. ansamblu al cercetărilor efectuate prin prospectare. (< fr. prospection)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
PROSPECȚIÚNE (‹ fr., engl.) s. f. Acțiunea de a prospecta. ♦ Stadiu în cercetarea geologică având ca scop descoperirea unor zăcăminte de substanțe minerale utile într-o regiune. În funcție de metodele de cercetare utilizate, se deosebesc: p. geologică (ex. gravimetria, seismometria, magnetometria, electrometria, geotermometria), p. chimică (ex. p. pedogeochimice, litogeochimice, hidrogeochimice, biogeochimice). Aceste cercetări pot fi completate prin lucrări miniere sau foraje suplimentare asupra cantității și calității substanțelor minerale utile.Sursa: Dicționar enciclopedic prospecțiúne (cercetare geologică) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prospecțiúnii; pl. prospecțiúniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PROSPECȚIÚNE, prospecțiuni, s. f. Ansamblul cercetărilor efectuate (pe teren și în laborator) pentru a descoperi și a localiza zăcămintele de minerale utile dintr-o regiune. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prospection.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)