Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele prosector:

PROSECTÓR, prosectori, s. m. (Med.) 1. Persoană specializată în efectuarea disecțiilor și a autopsiilor. 2. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor la facultatea de medicină. [Acc. și: proséctor] – Din lat. prosector, fr. prosecteur, germ. Prosektor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PROSECTÓR s.m. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor. [< fr. prosecteur, lat. prosector].
Sursa: Dicționar de neologisme

PROSECTÓR s. m. persoană specializată în autopsii și în prepararea pieselor anatomice la cursul unui profesor sau ca document medico-legal. (< lat. prosector, fr. prosecteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*proséctor și (maĭ bine) -ór (lat. proséctor, -óris, d. pro, înainte, și sector, tăĭetor. V. sector). Acela care, la cursurile de anatomie, prepară pĭesele de disecțiune ca să le aĭbă profesoru gata p. a explica studenților.
Sursa: Dicționaru limbii românești

prosectór s. m., pl. prosectóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prosector m. cel ce prepară disecțiunile pentru un curs de anatomie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PROSECTÓR, prosectori, s. m. (Med.) 1. Persoană specializată în efectuarea disecțiilor și a autopsiilor. 2. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor la facultatea de medicină. [Acc. și: proséctor] – Din lat. prosector, fr. prosecteur, germ. Prosektor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PROSECTÓR, prosectori, s. m. (Med.) 1. Persoană specializată în efectuarea disecțiilor și a autopsiilor. 2. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor la facultatea de medicină. [Acc. și: proséctor] – Din lat. prosector, fr. prosecteur, germ. Prosektor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PROSECTÓR s.m. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor. [< fr. prosecteur, lat. prosector].
Sursa: Dicționar de neologisme

PROSECTÓR s. m. persoană specializată în autopsii și în prepararea pieselor anatomice la cursul unui profesor sau ca document medico-legal. (< lat. prosector, fr. prosecteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*proséctor și (maĭ bine) -ór (lat. proséctor, -óris, d. pro, înainte, și sector, tăĭetor. V. sector). Acela care, la cursurile de anatomie, prepară pĭesele de disecțiune ca să le aĭbă profesoru gata p. a explica studenților.
Sursa: Dicționaru limbii românești

prosectór s. m., pl. prosectóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prosector m. cel ce prepară disecțiunile pentru un curs de anatomie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PROSECTÓR, prosectori, s. m. (Med.) 1. Persoană specializată în efectuarea disecțiilor și a autopsiilor. 2. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor la facultatea de medicină. [Acc. și: proséctor] – Din lat. prosector, fr. prosecteur, germ. Prosektor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)