Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele proscomidie:

PROSCOMÍDIE, proscomidii, s. f. 1. Parte din slujba liturghiei în care preotul pregătește și sfințește pâinea și vinul pentru împărtășanie. 2. Masă sau firidă în peretele de nord al altarului, unde se săvârșește proscomidia (1). [Acc. și: proscomidíe] – Din sl. proskomidija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

proscomídie (proscomídii), s. f.1. Ofertoriu. – 2. Jertfelnic. – Mr. proscomidhie. Mgr. προσϰομιδή (Murnu 48), în parte prin intermediul sl. proskomidija.Der. proscomidi, vb. (a sfinți pîinea și vinul).
Sursa: Dicționarul etimologic român


proscomídie și (vechĭ) -díe f. (ngr. proskomidí, vsl. proskomídiĭa). Partea slujbeĭ bisericeștĭ cînd se oferă prescură și vin la vecernie. Jertfelnic, firida în care, cu această ocaziune, se fac sacramentele. – Și -édie. Vechĭ și predlojénie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

proscomídie (-di-e) s. f., art. proscomídia (-di-a), g.-d. art. proscomídiei; pl. proscomídii, art. proscomídiile (-di-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

proscomidie f. locul unde se aduc darurile sau prinoasele și unde sunt pregătite cele trebuincioase pentru săvârșirea sfintei cine. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PROSCOMÍDIE, proscomidii, s. f. 1. Parte din slujba liturghiei în care preotul pregătește și sfințește pâinea și vinul pentru împărtășanie. 2. Masă sau firidă în peretele de nord al altarului, unde se săvârșește proscomidia (1). [Acc. și: proscomidíe] – Din sl. proskomidija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PROSCOMÍDIE, proscomidii, s. f. 1. Parte din slujba liturghiei în care preotul pregătește și sfințește pâinea și vinul pentru împărtășanie. 2. Masă sau firidă în peretele de nord al altarului, unde se săvârșește proscomidia (1). [Acc. și: proscomidíe] – Din sl. proskomidija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

proscomídie (proscomídii), s. f.1. Ofertoriu. – 2. Jertfelnic. – Mr. proscomidhie. Mgr. προσϰομιδή (Murnu 48), în parte prin intermediul sl. proskomidija.Der. proscomidi, vb. (a sfinți pîinea și vinul).
Sursa: Dicționarul etimologic român

proscomídie și (vechĭ) -díe f. (ngr. proskomidí, vsl. proskomídiĭa). Partea slujbeĭ bisericeștĭ cînd se oferă prescură și vin la vecernie. Jertfelnic, firida în care, cu această ocaziune, se fac sacramentele. – Și -édie. Vechĭ și predlojénie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

proscomídie (-di-e) s. f., art. proscomídia (-di-a), g.-d. art. proscomídiei; pl. proscomídii, art. proscomídiile (-di-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

proscomidie f. locul unde se aduc darurile sau prinoasele și unde sunt pregătite cele trebuincioase pentru săvârșirea sfintei cine. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PROSCOMÍDIE, proscomidii, s. f. 1. Parte din slujba liturghiei în care preotul pregătește și sfințește pâinea și vinul pentru împărtășanie. 2. Masă sau firidă în peretele de nord al altarului, unde se săvârșește proscomidia (1). [Acc. și: proscomidíe] – Din sl. proskomidija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)