PRORÉCTOR, prorectori, s. m. Locțiitor al unui rector. – Din rus. prorektor, germ. Prorektor. Cf. engl. prorector.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
PRORÉCTOR s.m. Locțiitor al unui rector. [Cf. engl. prorector].
Sursa: Dicționar de neologisme
PRORÉCTOR s. m. locțiitor al unui rector. (< germ. Prorektor, rus. prorektor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*proréctor m. (lat. pro, în loc de, și rector). Acela care ține locu rectoruluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
proréctor s. m., pl. proréctoriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PRORÉCTOR, prorectori, s. m. Locțiitor al unui rector în învățământul universitar. – Din rus. prorektor, germ. Prorektor. – Cf. engl. prorector.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 