PROPÚNERE, propuneri, s. f. Acțiunea de a(-și) propune și rezultatul ei. – V. propune.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PROPÚNERE s.f. Acțiunea de a propune și rezultatul ei; recomandare. [< propune].
Sursa: Dicționar de neologisme
*propúnere f. Acțiunea de a propune. Lucru propus: propunerea de a pleca împreună mi s´a părut bună. V. propozițiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești
propúnere s. f., g.-d. art. propúnerii; pl. propúneriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită propunere f. 1. acțiunea de a (se) propune; 2. propozițiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PROPÚNERE, propuneri, s. f. Acțiunea de a (se) propune și rezultatul ei. – V. propune.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
propunere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul propune