PROPÍCE adj. invar. Favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. – Din fr. propice.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PROPÍCE adj. invar. Favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. [< fr. propice, cf. lat. propitius].
Sursa: Dicționar de neologisme
PROPÍCE adv. inv. favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. (< fr. propice)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*propíce adj., pl. f. tot așa (fr. propice, d. lat. propitius; it. propízio). Favorabil, vorbind de timp, de ocaziune: moment propice. P. pl., cp. cu eficace. Mulțĭ ignoranțĭ zic proprice, precum, din contra, zic propiŭ îld. propriŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
propíce adj. invar.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită propice a. foarte favorabil vorbind de timp, de ocaziune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PROPÍCE adj. invar. Favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. – Din fr. propice.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)