PROPAGÁNDĂ, propagande, s. f. Acțiune de răspândire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic etc., cu scopul de a convinge și de a câștiga adepți. – Din fr. propagande.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PROPAGÁNDĂ s.f. Răspândire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic cu scopul de a convinge și de a câștiga adepți. [Cf. fr. propagande, rus. propaganda, lat. propaganda].
Sursa: Dicționar de neologisme
PROPAGÁNDĂ s. f. activitate de răspândire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic. (< fr. propagande)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*propagándă f., pl. e (d. lat. de propaganda fide, „pentru propagarea credințeĭ”, titlu dat uneĭ congregațiunĭ stabilite la Roma [1597 și 1622] p. propagarea credințeĭ catolice). Activitate dezvoltată p. a răspîndi o ideiĭe [!]: a face propagandă catolică, a face propagandă pentru un candidat (saŭ contra luĭ) la alegerĭ. V. proselitizm [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești
propagándă s. f., g.-d. art. propagándei; pl. propagándeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită propagandă f. 1. tot ce se face spre a răspândi o opiniune, o doctrină oarecare; 2. Colegiu de propaganda fide, congregațiune fundată la Roma în 1662 de Gregoriu XV pentru răspândirea credinței catolice.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PROPAGÁNDĂ, propagande, s. f. Acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți. – Din fr. propagande.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)