PROLÚVIU, proluvii, s. n. Depozit sedimentar detritic format sub acțiunea torenților la baza unor pante. – Din lat. proluvium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PROLÚVIU s.n. 1. (Liv.) Inundație mare, diluviu; potop. 2. (Geol.) Depozit sedimentar detritic friabil, format la baza pantelor, sub formă de conuri de dejecție, din fragmente de minerale și de roci transportate de curenți. [Pron. -viu. / cf. germ. Proluvium, it. proluvio, lat. proluvium].
Sursa: Dicționar de neologisme
PROLÚVIU s. n. depozit sedimentar detritic, friabil, la baza pantelor, sub formă de conuri de dejecție. (< lat. proluvium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
prolúviu [viu pron. viu] s. n., art. prolúviul; pl. prolúvii, art. prolúviile (-vi-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PROLÚVIU, proluvii, s. n. Depozit sedimentar detritic format sub acțiunea torenților la baza unor pante. – Din lat. proluvium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)