PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Muncitor, cu un nivel de viață relativ scăzut, care, pentru a-și câștiga existența, își vinde forța de muncă pentru un salariu în general mic. – Din fr. prolétaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PROLETÁR, -Ă adj. Referitor la proletariat, al proletarilor. // s.m. și f. 1. Om sărac din rândul cetățenilor liberi ai Romei antice, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută. 2. Muncitor salariat exploatat, lipsit de mijloace de producție și nevoit să-și vândă forța de muncă pentru a putea trăi. [< lat. proletarius, cf. fr. prolétaire].
Sursa: Dicționar de neologisme
PROLETÁR, -Ă I. adj. referitor la proletariat, care aparține proletariatului. II. s. m. f. 1. cetățean sărac, liber, din Roma antică. 2. muncitor salariat din societatea capitalistă, lipsit de mijloace de producție. (< fr. prolétaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*proletár m. (lat. proletarius, d. *proletum, populațiune, care vine d. proles, rasă, din răd. ol, ca și abolesc, adolescent). În vechea Romă, sărac din ultima clasă, scutit de bir și considerat numaĭ din punctu de vedere a [!] munciĭ pe care ar fi putut-o îndeplini: populațiunea Romeĭ în timpu imperĭuluĭ se compunea în mare parte din proletarĭ. Om care n´are altă avere de cît [!] munca mînilor [!]. Proletar intelectual, muncitor care trăĭește din munca creĭeruluĭ (scriind, vorbind, cîntînd, pictînd ș. a.). Adj. Populațiune proletară.
Sursa: Dicționaru limbii românești
proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită proletar m. 1. cetățean sărac din ultima clasă la Romani; 2. azi, cei ce n’au avere nici vr’o profesiune îndestul de lucrativă. ║ a. copii săraci și sceptici ai plebei proletare EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)