Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele prolegomene:

PROLEGÓMENE s. n. pl. (Livr.) Parte introductivă care precedă expunerea propriu-zisă într-o operă științifică. ♦ Ansamblu de noțiuni preliminare aparținând unui domeniu științific. – Din fr. prolégomènes.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PROLEGÓMENE s.n.pl. (Liv.) 1. Introducere succintă în problematica unei științe. 2. Parte introductivă a unei lucrări științifice care precedă expunerea propriu-zisă. [Cf. fr. prolégomènes, gr. prolegomena – lucruri spuse înainte].
Sursa: Dicționar de neologisme

PROLEGÓMENE s. n. pl. introducere succintă în problematica unei științe sau discipline. ◊ parte introductivă a unei lucrări științifice, care precedă expunerea propriu-zisă. (< fr. prolégomènes, gr. prolegomena)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*prolegómene n. pl. (vgr. pro-legómena, lucrurĭ spuse în ainte [!]). Rar. Cuvinte preliminare puse la începutu uneĭ cărțĭ, introducere. V. prefață, predoslovie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

prolegómene (livr.) s. n. pl.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prolegomene f. pl. întroducere foarte desvoltată: prolegomene la Homer.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PROLEGÓMENE s. n. pl. (Livr.) Parte introductivă care precedă expunerea propriu-zisă într-o operă științifică. ♦ Ansamblu de noțiuni preliminare aparținând unui domeniu științific. – Din fr. prolégomenes.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)