PROFÉSIE s. f. v. profesiune.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PROFÉSIE s.f. v. profesiune.
Sursa: Dicționar de neologisme
PROFÉSIE s. f. elem. profesiune.
Sursa: Marele dicționar de neologisme
!profésie (meserie) (-si-e) s. f., art. profésia (-si-a), g.-d. art. profésiei; pl. profésii, art. profésiile (-si-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PROFÉSIE, profesii, s. f. 1. Ocupație, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva; meserie. 2. (În sintagma) Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale. [Var.: profesiúne s. f.] – Din fr. profession.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)