Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele proeminență:

PROEMINÉNȚĂ, proeminențe, s. f. Faptul de a fi proeminent; (concr.) parte proeminentă a unui obiect, ridicătură, ieșitură. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PROEMINÉNȚĂ s.f. Faptul de a fi proeminent. ♦ (Concr.) Ieșitură (în relief), ridicătură. [Pron. pro-e-. / cf. fr. proéminence].
Sursa: Dicționar de neologisme

PROEMINÉNȚĂ s. f. faptul de a fi proeminent. ◊ ieșitură (în relief), ridicătură. (< fr. proéminence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*proeminénță f., pl. e (d. eminent; fr. proéminence). Starea lucruluĭ proeminent. Lucru proeminent, înălțătură, loc maĭ înalt: o proeminență de pămînt.
Sursa: Dicționaru limbii românești

proeminénță (ieșitură, ridicătură) s. f., g.-d. art. proeminénței; (părți proeminente) pl. proeminénțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

proeminență f. 1. starea celor proeminente; 2. parte proeminentă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PROEMINÉNȚĂ, proeminențe, s. f. Faptul de a fi proeminent; (concr.) parte proeminentă a unui obiect, ridicătură, ieșitură. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

proeminenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul proeminent

proeminentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul proeminent