PROCÓNSUL, proconsuli, s. m. Magistrat roman care, după încheierea consulatului, era însărcinat cu guvernarea unei provincii. – Din lat., fr. proconsul.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PROCÓNSUL s.m. Magistrat roman care guverna o provincie, fiind învestit cu autoritatea de consul; locțiitor al consulului. [< lat. proconsul, cf. fr. proconsul].
Sursa: Dicționar de neologisme
PROCÓNSUL s. m. magistrat roman care, după încheierea consulatului, era însărcinat cu guvernarea unei provincii. (< lat., fr. proconsul)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*procónsul m. (lat. proconsul). Magistrat care guverna o provincie cu autoritate de consul la vechiĭ Romanĭ. Fig. Guvernator despotic: convenționaliĭ în misiune eraŭ adevărațĭ proconsulĭ. V. propretor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
procónsul s. m., pl. procónsuliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită proconsul m. magistrat roman care guverna unele provincii mari cu autoritatea de consul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PROCÓNSUL, proconsuli, s. m. Magistrat roman care, după încheierea consulatului, era însărcinat cu guvernarea unei provincii. – Din lat., fr. proconsul.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)