Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele proclitic:

PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -ce, adj. (Gram.; despre cuvinte) Care nu are accent propriu și este așezat înaintea altui cuvânt cu care face corp fonetic comun. – Din fr. proclitique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PROCLÍTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Care se leagă de cuvântul următor și nu are accent propriu. [< fr. proclitique, cf. gr. proklitikos].
Sursa: Dicționar de neologisme

PROCLÍTIC, -Ă adj. (despre cuvinte; articole nehotărâte, posesive și prefixe) așezat înaintea altui cuvânt, neavând accent propriu. (< fr. proclitique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*proclític, -ă adj. (vgr. proklitikós. V. enclitic). Gram. Se zice despre un cuvînt care n´are accent și face corp cu următoru, ca îl, îĭ în l-a văzut, ĭ-aduce.
Sursa: Dicționaru limbii românești

proclític (pro-cli-) adj. m., pl. proclítici; f. proclítică, pl. proclítice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

proclitic a. Gram. se zice de vorbele lipsite de ton și care se reazimă pe vorbele următoare: te-am văzut.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -ce, adj. (Gram.; despre cuvinte) Așezat înaintea altui cuvânt (cu care face corp fonetic comun), neavând accent propriu. – Din fr. proclitique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)