Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele procedură:

PROCEDÚRĂ, proceduri, s. f. 1. Totalitatea actelor și a formelor îndeplinite în cadrul activității desfășurate de un organ de jurisdicție, de executare sau de alt organ de stat. 2. (Livr.) Procedeu (1). 3. Ramură a dreptului care are ca obiect studiul procedurii (1). 4. (Mai ales la pl.) Tratament special efectuat în unități sanitare pentru tratarea diverselor boli. – Din fr. procédure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PROCEDÚRĂ s.f. 1. Formă legală de a face o acțiune, de a apăra pe cineva, de a judeca etc.; formele după care se realizează justiția; actele făcute într-o instanță judecătorească. 2. Ramură a dreptului care studiază procedura (1). [< fr. procédure, cf. it. procedura].
Sursa: Dicționar de neologisme

PROCEDÚRĂ s. f. 1. manieră de a proceda juridic; serie de formalități după care se realizează justiția; actele într-o instanță judecătorească. 2. ramură a dreptului care studiază procedura (1). 3. metodă în medicină, psihologie, sociometrie etc. 4. (inform.) metodă de rezolvare a unei probleme, defalcată în etape succesive; funcție executată de un subprogram, parte din sintaxa limbajelor evoluate. (< fr. procédure, lat. procedura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*procedúră f., pl. ĭ (fr. procédure, it. procedura). Modu de a proceda în justiție: procedura civilă, penală. Acte făcute într´o instanță: o procedură voluminoasă. – Se poate întrebuința și îld. procedeŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

procedúră s. f., g.-d. art. procedúrii; pl. procedúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

procedură f. 1. mod de a proceda in justiție; 2. instrucțiune judiciară a unui proces; 3. act făcut într´o instanță.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PROCEDÚRĂ, proceduri, s. f. 1. Totalitatea actelor și a formelor îndeplinite în cadrul activității desfășurate de un organ de jurisdicție, de executare sau de alt organ de stat. 2. (Livr.) Procedeu (1). 3. Ramură a dreptului care are ca obiect studiul procedurii (1). 4. (Mai ales la pl.) Tratament special efectuat în unități sanitare pentru tratarea diverselor boli. – Din fr. procédure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)