PRIVÉLIȘTE, priveliști, s. f. 1. Tablou, aspect din natură; peisaj, priveală. 2. Aspect, fapt etc. (interesant, neobișnuit etc.) care se înfățișează înaintea ochilor. 3. (Înv.) Faptul de a privi. ◊ Loc. adv. În priveliște = în văzul tuturor, la vedere, în public. – Priveală + suf. -iște.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a privéliște f. (d. priveală, privesc, și -iște ca´n vsl. sîrb. prozorište, rus. žrĭelišče, spectacul [!]. Cp. cu izbeliște). Aspect, înfățișare: o priveliște încîntătoare de pe munte. – La Dos. prăviriște (d. prăvire, după lat. spectaculum), spectacul, teatru. În vest privelíște.
Sursa: Dicționaru limbii românești
privéliște s. f., g.-d. art. privéliștii; pl. privéliștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită priveliște f. spectacol: ce priveliște de jale! [Tras din priveală].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRIVÉLIȘTE, priveliști, s. f. 1, Tablou, aspect din natură; peisaj, priveală. 2. Aspect, fapt etc. (interesant, neobișnuit etc.) care se înfățișează înaintea ochilor. 3. (Înv.) Faptul de a privi. ◊ Loc. adv. În priveliște = în văzul tuturor, la vedere, în public. – Priveală + suf. -iste.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)