PRIVEÁLĂ, priveli, s. f. (Înv. și reg.) 1. Privit. ◊ Loc. vb. A sta (sau a ieși) în priveală = a privi. ♦ Inspecție. 2. Priveliște (1). – Privi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a priveálă f., pl. elĭ (d. privesc. V. iveală). Privire: mînăstirea Viforîta, ferită de priveala lumiĭ (Vlav. R. Pit. 160).
Sursa: Dicționaru limbii românești
priveálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. privélii; (priveliști) pl. privéliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită priveală f. privire trecătoare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRIVEÁLĂ, priveli, s. f. (Înv. și reg.) 1. Privit. ◊ Loc. vb. A sta (sau a ieși) în priveală = a privi. ♦ Inspecție. 2. Priveliște (1). – Privi + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)