privátă s. f., pl. privăți (private)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
*privátă f., pl. e și ățĭ (fr. privé, it. privato). Latrină.
Sursa: Dicționaru limbii românești
privátă (pop.) s. f., g.-d. art. privátei; pl. priváteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită privată f. umblătoare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
privátă s. f., pl. privăți (private)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
*privátă f., pl. e și ățĭ (fr. privé, it. privato). Latrină.
Sursa: Dicționaru limbii românești
privátă (pop.) s. f., g.-d. art. privátei; pl. priváteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
privată f. umblătoare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
privata - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul privat
privată - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul privat
