PRISTÓL, pristoluri, s. n. Masă din mijlocul altarului unei biserici, pe care se țin obiectele necesare oficierii liturghiei; p. gener. altar. [Var.: (înv. și reg.) prestól, prastól s. n.] – Din sl. prĕstolŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pristól (pristóluri), s. n. – Altar, masă din altar. – Var. prestol, înv. preastol. Sl. prĕstolŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 294), cf. bg., rus. prestol, sb. prjestol.Sursa: Dicționarul etimologic român
pristól n., pl. oale (vechĭ prestol și preastol, d. vsl. prĭestolŭ, tron, d. stolŭ, tron; bg. rus. prestól, tron, pristol. V. stoliță, stolnic). Sfînta masă, masă din mijlocu altaruluĭ. Altar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
PRISTOL, com. în jud. Mehedinți, situată pe stg. Dunării, la granița cu Bulgaria și Iugoslavia; 1.782 loc. (2003). Produse alim. Biserica Sf. Nicolae (sfârșitul sec. 19), în satul P.Sursa: Dicționar enciclopedic pristól s. n., pl. pristóluriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pristol n. V. prestol: din pristolul dela Roma să dau calului ovăz EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRISTÓL, pristoluri, s. n. (În bisericile creștine) Masă din mijlocul altarului, pe care se țin obiectele necesare oficierii liturghiei; p. gener; altar. [Var.: (înv. și reg.) prestól, prastól s. n.] – Din sl. prĕstolŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)