PRIPIRE, pripiri, s. f. Faptul de a (se) pripi. – V. pripi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pripíre, pripíri, s.f. (pop.) 1. grabă, pripă, zor. 2. încălzire. 3. ardere, dogorire. 4. (despre holde) coacere timpurie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
pripíre (rar) s. f., g.-d. art. pripírii; pl. pripíriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită PRIPÍRE, pripiri, s. f. Faptul de a (se) pripi. – V. pripi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
pripire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul pripi