Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele pripas:

PRIPÁS, pripasuri, s. n. 1. (Înv. și pop.) Pui de animal domestic. 2. (Pop.; în loc. adj.) De pripas = a) (despre animale domestice) care rătăcește de colo până colo, fără stăpân; p. ext. luat drept zălog, drept garanție (până la recuperarea pagubei produse în semănături străine); b) (despre copii) părăsit, abandonat; p. ext. nelegitim; c) (despre oameni) venit din altă parte; străin, venetic. 3. (Reg.) Despăgubire plătită pentru o vită care a produs stricăciuni în semănături străine. – Din sl. pripasŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



pripás2, pripásuri, s.n. (reg.) înlesnire, păsuire (în plata unei datorii); răgaz, odihnă, tihnă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

pripás (pripásuri), s. n.1. (Rar) Pui de animal. – 2. (În expresia de pripas) Fără stăpîn, rătăcitor, se spune mai ales despre animale; abandonat, părăsit. – Var. Banat, Trans., pripaș. Sl. pripasŭ „făt” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 211; Conev 68). – Der. pripăși, vb. (a adopta, a crește un copil abandonat; refl., a se adăposti, a se oploși; refl., a se stabili, a se fixa). Cf. Pintea, Cercetări istorice,, XIII, 155.
Sursa: Dicționarul etimologic român

pripás n., pl. urĭ (vsl. pripasŭ, puĭ, copil, producțiune, d. pripasti, a se întîmpla, pasti, a cădea; bg. pripas, proviziune, munițiune. V. năpădesc). Prăsilă, puĭ de vită: pripasurile uneĭ vacĭ, vacă bună de pripas. De pripas, pripășit, care s´a depărtat de undeva și a venit din întîmplare pe aĭurea, vorbind de vite și (iron.) și de oamenĭ: o vită, un Jidan de pripas. Fig. Fam. Rătăcit, în mică cantitate: maĭ am doĭ gologanĭ de pripas.
Sursa: Dicționaru limbii românești

pripás (înv., pop.) s. n., pl. pripásuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

pripas m. 1. mânz; 2. vită de pripas, fără stăpân, găsită prin holde și pe drumuri; băiat de pripas, rătăcind pe drumuri: băiat din flori și de pripas EM. [Slav. PRIPASŬ, făt].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRIPÁS, pripasuri, s. n. 1. (Înv. și pop.) Pui de animal domestic. 2. (Pop.; în loc. adj.) De pripas = a) (despre animale domestice) care rătăcește de colo până colo, fără stăpân; p. ext. luat drept zălog, drept garanție (până la recuperarea pagubei produse în semănături străine); b) (despre copii) părăsit, abandonat; p. ext. nelegitim; c) (despre oameni) venit din altă parte; străin, venetic. 3. (Reg.) Despăgubire plătită pentru o vită care a produs stricăciuni în semănături străine. – Din sl. pripasŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)