Am găsit 26 de definiții pentru cuvantul/cuvintele prior:

PRÍOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PRÍOR1, priori, adj. (Pop.; despre miei) Născut primăvara foarte timpuriu. [Pr.: pri-or] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRÍOR1 s.m. (Ist.) Titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). // adj.invar. (Rar) Cel dintâi (în timp sau la rând). [Pron. pri-or. / < it. priore, lat. prior].
Sursa: Dicționar de neologisme

PRÍOR2 s.m. Superior al unei mănăstiri catolice. [Acc. și priór. / < fr. prieur, cf. lat. prior].
Sursa: Dicționar de neologisme

priór1, prióri, s.m. (reg.) prigoare, albinărel, ploier.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

PRÍOR1 I. s. m. titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). II. adj. inv. cel dintâi. (< it. priore, lat. prior)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PRÍOR2, -Ă s. m. f. superior al unei mănăstiri sau congregații de călugări catolici. (< lat. prior, germ. Prior)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*priór m. (lat. prior, -óris. V. prim 1). Superior, stareț catolic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PRIOR [prájə], Arthur Norman (1914-1969), filozof și logician neozeelandez. Creatorul logicii temporale, care studiază modurile valide ale argumentelor pe care le implică enunțurile temporale („Timp și modalitate”, „Trecut, prezent și viitor”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

!príor1 (pop.) adj. m., pl. príori
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!priór2 (titlu în magistratură/în ierarhia clericală) s. m., pl. prióri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PRÍOR1, priori, adj. m. (Pop.; despre miei) Născut primăvara foarte timpuriu. [Pr.: pri-or] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRÍOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRÍOR1, priori, adj. (Pop.; despre miei) Născut primăvara foarte timpuriu. [Pr.: pri-or] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRÍOR1 s.m. (Ist.) Titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). // adj.invar. (Rar) Cel dintâi (în timp sau la rând). [Pron. pri-or. / < it. priore, lat. prior].
Sursa: Dicționar de neologisme

PRÍOR2 s.m. Superior al unei mănăstiri catolice. [Acc. și priór. / < fr. prieur, cf. lat. prior].
Sursa: Dicționar de neologisme

priór1, prióri, s.m. (reg.) prigoare, albinărel, ploier.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

PRÍOR1 I. s. m. titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). II. adj. inv. cel dintâi. (< it. priore, lat. prior)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PRÍOR2, -Ă s. m. f. superior al unei mănăstiri sau congregații de călugări catolici. (< lat. prior, germ. Prior)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*priór m. (lat. prior, -óris. V. prim 1). Superior, stareț catolic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PRIOR [prájə], Arthur Norman (1914-1969), filozof și logician neozeelandez. Creatorul logicii temporale, care studiază modurile valide ale argumentelor pe care le implică enunțurile temporale („Timp și modalitate”, „Trecut, prezent și viitor”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

!príor1 (pop.) adj. m., pl. príori
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!priór2 (titlu în magistratură/în ierarhia clericală) s. m., pl. prióri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

PRÍOR1, priori, adj. m. (Pop.; despre miei) Născut primăvara foarte timpuriu. [Pr.: pri-or] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)