Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele principat:

PRINCIPÁT, principate, s. n. 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlu de principe. ♦ (La pl.; de obicei determinat prin „române” sau „dunărene”) Nume purtat de Țara Românească și Moldova în perioada dinaintea Unirii. 2. Demnitate de principe. [Var.: (înv.) prințipát s. n.] – Din fr. principat, lat. principatus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PRINCIPÁT s.n. 1. Demnitatea de principe. 2. Regim politic în primele două secole ale Imperiului roman, cu un împărat care își împărțea autoritatea cu senatul de origine republicană. 3. Domnia unui împărat roman. 4. Stat condus de un principe. [Var. prințipat s.n. / cf. fr. principat, lat. principatus].
Sursa: Dicționar de neologisme

PRINCIPÁT s. n. 1. regim politic în primele două secole ale Imperiului Roman, cu un împărat care își împărțea autoritatea cu senatul de origine republicană. 2. domnia unui împărat roman. 3. teritoriu condus de un principe. 4. demnitatea de principe; timpul în care se exercită. (< fr. principat, lat. principatus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*principát n., pl. e (lat. principatus). Țară guvernată de un principe: fostu principat al Muntenegruluĭ. La vechiĭ Romanĭ, demnitatea imperială: principatu luĭ Aŭgust.
Sursa: Dicționaru limbii românești

PRINCIPÁT (‹ lat.) s. n. 1. (În Roma antică) Sistem de guvernare instaurat de August la sfârșitul războaielor civile. Denumit și imperiu sau imperiul timpului, p. a durat între anii 27 î. Hr. și 285 d. Hr., fiind înlocuit de o nouă formă de guvernare, dominat, instaurată de Dioclețian. Epoca p. se caracterizează prin participarea Senatului la conducerea statului, caracterul electiv și limitat în timp al magistraturii supreme și prin netransmiterea ereditară a demnității imperiale. 2. Teritoriu condus de un suveran care poartă titlu de principe. ♦ (La pl., de obicei determinat prin „române” sau „dunărene”) Țara Românească și Moldova, împreună, înainte de Unirea din 1859. 3. Demnitatea de principe.
Sursa: Dicționar enciclopedic

principát s. n., pl. principáte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

principat n. țară guvernată de un principe.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRINCIPÁT, principate, s. n. 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlul de principe. A (La pl.; de obicei determinat prin „române” sau „dunărene”) Țara Românească și Moldova, împreună, înainte de Unirea din 1859. 2. Demnitatea de principe. 3. (În Roma antică) Sistem de guvernare instaurat de Augustus la sfârșitul războaielor civile. [Var.: (înv.) prințipát s. n.] – Din fr. principat, lat. principatus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)