primiteá, primitéle, s.f. (reg.) 1. mătură cu coadă lungă, făcută din nuiele sau fire de mătură, cu care se mătură pleava, paiele rămase la vânturatul cu lopata; felează, felezeu, felezitoare, felezoaie, leasă, târn. 2. unealtă formată dintr-o plasă susținută de o prăjină, cu care se îndepărtează pleava (la vânturatul cu lopata). 3. (în forma: premetea) bidinea. 4. (în forma: premetea) ștergar, prosop; cârpă de spălat sau de șters vasele, de spălat pe jos.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
PRIMITEÁ, primitele, s. f. (Reg.) Un fel de mătură cu coadă lungă, cu care se mătură pleava când se vântură grânele pe arie. – Din primiteală.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
primitea f. Mold. felezău. [Abstras din primitì].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
primitea - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul primiti