Am găsit 32 de definiții pentru cuvantul/cuvintele prim:

PRIM1, primuri, s. n. (Reg.) Garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor. – Din magh. prém.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



PRIM2, -Ă, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ◊ Prima tinerețe = întâia perioadă a tinereții, care urmează imediat copilăriei. Primă audiție = executare a unei bucăți pentru prima oară în fața publicului. Prim ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la fața locului. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ◊ Loc. adv. În primul rând (sau loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbială, la f.; fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. ◊ Prim amorez = actor care interpretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ◊ Loc. adj. De prim(ul) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. Prim-solist.Prim-ministru = șeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. – Din lat. primus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRIM, -Ă adj., num. ord. 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ◊ Materie primă = material prin a cărui prelucrare se obțin produse finite. 2. Cel mai bun; cel mai însemnat etc. ◊ De prim rang = de calitate superioară. 3. Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. // Element prim de compunere savantă cu sensul „întâi”, „primul”. [Var. primi-, primo-. / < lat. primus, cf. fr. primi-, it. primo-].
Sursa: Dicționar de neologisme

PRIM1- elem. „primul”. (< fr. prim-, cf. lat. primus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PRIM2-, -Ă num. ord., adj. 1. cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ♦ (mat.) număr ~ = număr natural care nu admite alți divizori decât pe 1 și pe el însuși; materie ~ă = materie brută prin a cărei prelucrare se obțin produse finite. 2. cel mai bun; cel mai însemnat etc. ♦ de ~ rang = de calitate superioară. 2. pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. ♦ ~ ministru = premier (< lat. primus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

prim (primă), adj. – Întîi. Lat. primus. Este posibil să fie cuvînt moștenit, căci apare în Palia de la Orăștie (1582); s-a păstrat și în Bihor (îm)primă „mai întîi, înainte de toate” (REW 6756), megl. prima „înainte, odinioară”. Cu celelalte sensuri este neologism. – Der. primă, s. f. (premiu; Arg., buzunarul din față), din fr. prime; prima, vb., din fr. primer; primat, s. m., din fr. primat. Primăriu, adj. (se zice despre anumite varietăți de fructe), cuvînt rar folosit de Slavici, pare rezultat dintr-o confuzie cu brumăriu.Comp. primadonă, s. f., din it. primadonna; primogenitură, s. f., din fr. primogéniture; primordial, adj., din fr. primordial.Cf. primar, primăvară.
Sursa: Dicționarul etimologic român

prim (prímuri), s. n. – Bordură, ceapraz, firet. – Var. primă „panglică”. Mag. prém (Cihac, II, 292). În Trans.
Sursa: Dicționarul etimologic român

prim, primi s. m. (în perioada dictaturii comuniste) prim-secretar al unui comitet județean de partid.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

1) *prim, -ă adj. (lat. primus, primu [un superlativ de la pro și prae, înainte. Comparativu prior]). Cel dintîĭ, întîĭu: primu om s´a numit Adam, primu prezident, un prim acont, cauză primă. – Vrom. den primă, de-a prima, maĭ întîĭ, în ainte [!] de toate. Azĭ (Bihor) din primă, maĭ întîĭ; în primă, la timp.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) prim (nord) n., pl. urĭ, și prímă (Trans.) f., pl. e (ung. ceh. prém, nsl. prem, cĭucure, prema, tresă, d. mgerm. brem). Nord. Garnitură, bandă, guler de blană saŭ de alt-ceva la marginea uneĭ haĭne. – În Pt. plimb (după plimb 1. V. sleme), pl. urĭ: să-țĭ fac un plimb din doĭ meĭ la cojoc (Sov. 19).
Sursa: Dicționaru limbii românești

*prim1 adj. m. (număr ~), pl. primi (factori ~, trei ~ pași), art. prímii (~ pași); f. prímă (materie ~), pl. príme (materii ~, două ~ observații), art. priméle (~ observații)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!prim2/prímul (cu valoare adjectivală, numai antepus față de s.) num. m. (un prim pas / primul pas), f. primă/prima (o primă observație / prima observație)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prim3 (garnitură de blană) (reg.) s. n., pl. prímuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prim a. și m. întâiu, cel dintâiu. ║ prima, de întâia calitate: a mai prima... aleși pe sprânceană CAR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRIM1, primuri, s. n. (Reg.) Garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor. – Din magr. prém.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRIM2, -Ă, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ◊ Prima tinerețe = întâia perioadă a tinereții, care urmează imediat copilăriei. Primă audiție = executare a unei bucăți pentru prima oară în fața publicului. Prim-ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la fața locului. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ◊ Loc. adv. În primul rând (sau loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbială, la fi; fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. ◊ Prim-amorez = actor care intepretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ◊ Loc. adj. De primul) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. Prim-solist.Prim-ministru = șeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. – Din lat. primus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRIM1, primuri, s. n. (Reg.) Garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor. – Din magh. prém.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRIM2, -Ă, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ◊ Prima tinerețe = întâia perioadă a tinereții, care urmează imediat copilăriei. Primă audiție = executare a unei bucăți pentru prima oară în fața publicului. Prim ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la fața locului. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ◊ Loc. adv. În primul rând (sau loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbială, la f.; fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. ◊ Prim amorez = actor care interpretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ◊ Loc. adj. De prim(ul) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. Prim-solist.Prim-ministru = șeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. – Din lat. primus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRIM, -Ă adj., num. ord. 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ◊ Materie primă = material prin a cărui prelucrare se obțin produse finite. 2. Cel mai bun; cel mai însemnat etc. ◊ De prim rang = de calitate superioară. 3. Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. // Element prim de compunere savantă cu sensul „întâi”, „primul”. [Var. primi-, primo-. / < lat. primus, cf. fr. primi-, it. primo-].
Sursa: Dicționar de neologisme

PRIM1- elem. „primul”. (< fr. prim-, cf. lat. primus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

PRIM2-, -Ă num. ord., adj. 1. cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ♦ (mat.) număr ~ = număr natural care nu admite alți divizori decât pe 1 și pe el însuși; materie ~ă = materie brută prin a cărei prelucrare se obțin produse finite. 2. cel mai bun; cel mai însemnat etc. ♦ de ~ rang = de calitate superioară. 2. pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. ♦ ~ ministru = premier (< lat. primus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

prim (primă), adj. – Întîi. Lat. primus. Este posibil să fie cuvînt moștenit, căci apare în Palia de la Orăștie (1582); s-a păstrat și în Bihor (îm)primă „mai întîi, înainte de toate” (REW 6756), megl. prima „înainte, odinioară”. Cu celelalte sensuri este neologism. – Der. primă, s. f. (premiu; Arg., buzunarul din față), din fr. prime; prima, vb., din fr. primer; primat, s. m., din fr. primat. Primăriu, adj. (se zice despre anumite varietăți de fructe), cuvînt rar folosit de Slavici, pare rezultat dintr-o confuzie cu brumăriu.Comp. primadonă, s. f., din it. primadonna; primogenitură, s. f., din fr. primogéniture; primordial, adj., din fr. primordial.Cf. primar, primăvară.
Sursa: Dicționarul etimologic român

prim (prímuri), s. n. – Bordură, ceapraz, firet. – Var. primă „panglică”. Mag. prém (Cihac, II, 292). În Trans.
Sursa: Dicționarul etimologic român

prim, primi s. m. (în perioada dictaturii comuniste) prim-secretar al unui comitet județean de partid.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

1) *prim, -ă adj. (lat. primus, primu [un superlativ de la pro și prae, înainte. Comparativu prior]). Cel dintîĭ, întîĭu: primu om s´a numit Adam, primu prezident, un prim acont, cauză primă. – Vrom. den primă, de-a prima, maĭ întîĭ, în ainte [!] de toate. Azĭ (Bihor) din primă, maĭ întîĭ; în primă, la timp.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) prim (nord) n., pl. urĭ, și prímă (Trans.) f., pl. e (ung. ceh. prém, nsl. prem, cĭucure, prema, tresă, d. mgerm. brem). Nord. Garnitură, bandă, guler de blană saŭ de alt-ceva la marginea uneĭ haĭne. – În Pt. plimb (după plimb 1. V. sleme), pl. urĭ: să-țĭ fac un plimb din doĭ meĭ la cojoc (Sov. 19).
Sursa: Dicționaru limbii românești

*prim1 adj. m. (număr ~), pl. primi (factori ~, trei ~ pași), art. prímii (~ pași); f. prímă (materie ~), pl. príme (materii ~, două ~ observații), art. priméle (~ observații)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!prim2/prímul (cu valoare adjectivală, numai antepus față de s.) num. m. (un prim pas / primul pas), f. primă/prima (o primă observație / prima observație)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prim3 (garnitură de blană) (reg.) s. n., pl. prímuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prim a. și m. întâiu, cel dintâiu. ║ prima, de întâia calitate: a mai prima... aleși pe sprânceană CAR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRIM1, primuri, s. n. (Reg.) Garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor. – Din magr. prém.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRIM2, -Ă, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ◊ Prima tinerețe = întâia perioadă a tinereții, care urmează imediat copilăriei. Primă audiție = executare a unei bucăți pentru prima oară în fața publicului. Prim-ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la fața locului. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ◊ Loc. adv. În primul rând (sau loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbială, la fi; fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. ◊ Prim-amorez = actor care intepretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ◊ Loc. adj. De primul) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. Prim-solist.Prim-ministru = șeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. – Din lat. primus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)