Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele prigonire:

PRIGONÍRE, prigoniri, s. f. Acțiunea de a prigoni; persecuție, împilare, asuprire. – V. prigoni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


prigoníre f. Persecuțiune. Neînțelegere, diferend.
Sursa: Dicționaru limbii românești

prigoníre s. f., g.-d. art. prigonírii; pl. prigoníri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prigonire f. 1. persecuțiune; 2. neînțelegere, diferend: era între dânșii o veche prigonire GR. AL.; 3. pricină de judecată: doi țărani veniră cu o prigonire la curte ISP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRIGONÍRE, prigoniri, s. f. Acțiunea de a prigoni; persecuție, împilare, asuprire. – V. prigoni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

prigonire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul prigoni