Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele prigoni:

PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



prigoní (prigonésc, prigonít), vb. – A persecuta, a oprima, a chinui. Sl. prigoniti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 237; Conev 102). – Der. prigoană, s. f. (persecuție), cf. sl. prigonŭ; prigonitor, adj. (asupritor); prigon, s. n. (perechea de vite din mijloc la atelajele de trei perechi de boi), din sl., rus. prigon; prigonar, adj. (care aparține perechii din mijloc).
Sursa: Dicționarul etimologic român

prigoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigonésc, imperf. 3 sg. prigoneá; conj. prez. 3 prigoneáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

prigonì v. 1. a persecuta; 2. a se judeca. [Slav. PRIGONITI, a alunga].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRIGONÍ, prigonesc, vb. IV. Tranz. 1. A provoca cuiva în mod permanent necazuri, neplăceri, a trata cu ură, cu dușmănie, a persecuta; (despre autorități) a lua măsuri represive, a oprima. 2. A izgoni, a fugări pe cineva. ♦ Fig. (Despre abstracte) A urmări, a obseda; a chinui. – Din sl. prigoniti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)